Astazi ploua si sta sa ploua. Nu m-am udat inca, dar presimt ca daca ies de sub frunza asta o sa am parte de toata apa pe care sunt in stare sa mi-o imaginez. Nici azi nu e nici o umbra de soare, ca sa zic asa. Numai umbre de nori.
Voiam sa ies la o plimbare printre copaci, dar – cum am scris – ploua, iar vopselele mele nu sunt waterproof. Cand iese lumina ma duc sa-mi iau o pereche de aripi de ploaie, impermeabile. Mi-ar mai trebui si niste sosoni care sa nu se ude, dar cred ca ma descurc si fara sa merg, o sa zbor mai mult – asta e.
Era mai bine daca as fi mers mai mult la fitness asta-vara, dar cine si-a imaginat greutatile prin care am ajuns? Parca sunt un puf, ma flescai la fiecare roua sau ploaie. Nu cred ca mai rezist mult daca nu stau locului. Ieri, cand ma plangeam de bezna aia infioratoare, am nimerit sub o frunza de lipan, de-asta si mirosea asa urat.
Daca ar sti albinele in ce putoare am stat ar rade o mie de zile. Nu stiu ce planta e asta care ma adaposteste acum, dar nu miroase rau deloc. O sa incerc sa memorez imprejurimile, sa ma intorc tot aici.
O sa incerc eu, dar nu cred ca o sa pot, mai am doat cativa biti liberi. Nu am ce sa sterg, s-au dus toate filmele si toata muzica la ultima formatare de acum doua zile. Pur si simplu s-a distrus memoria. Poate tot de la ploaie. Sau de la bezna.
Completat sub: Ploaia | Tagged: aripi, bezna, frunze, memorie, ploaie
